Connect with us

Dezvoltare Personala

Suntem calaii propriilor noastre vieti

Ne nastem ca mai apoi sa ne grabim sa murim. Ne batem cu pumnu-n piept ca suntem stapanii propriilor noastre vieti, dar uitam sa traim prezentul, desi timpul asta care trece e al nostru si e tot ce avem.

 

Ne vindem de buna voie timpul celor care ne platesc. Alegem job-uri bine platite ca sa ne cumparam scurte momente de fericire. Umplem pungile cu mancare si haine ca mai apoi sa le aruncam pentru ca nu avem timp sa le folosim. Asteptam weekendul cu infrigurare ca sa ne bucuram de patru ore de distractie, dar uitam sa traim in celelalte cinci zile.

Alergam dupa tramvai, metrou, claxonam in trafic ca apucatii doar pentru a ne bloca urmatoarele 11 ore intr-un birou unde privim ceasul si numaram minutele pana la plecare. Ajungem acasa rupti in gura de oboseala si nu facem nimic cu timpul nostru. Alegem sa il dormim. Ne trantim in pat, iar a doua zi o luam de la capat intr-o continua numaratoare inversa spre nimic.

Ne programam vacante viitoare, dar nu traim in prezent. Strangem bani sa renovam, dar nu ne bucuram de caldura caminului. Iesim cu prietenii, dar suntem absenti pentru ca timpul e ocupat de telefon, e-mail si job.

N-avem timp sa vedem si sa ascultam. Dam bani chitaristului de la metrou, dar nu ne oprim sa-l ascultam. Vedem in el doar un cersetor si nu un om talentat. Suntem intr-o goana permanenta spre niciunde. Ne pierdem rabdarea cu cei care au opinii separate. Punem etichete si rejectam orice nu ne ridica in slavi doar pentru simplul fapt ca existam. Ne stresam, ne obosim si ne inecam in inutil.

N-avem timp de pierdut cu vorbe frumoase. Am uitat sa imbratisam si sa rostim un simplu “multumesc”. N-avem timp sa spunem cuiva “ba, chiar esti misto”, dar avem suficient timp de “ba, da’ prost esti”.

Venin si acid imprastiem in jur. Dam verdicte. Ultimatumuri. Parasim si regretam. Sau nu. Distrugem destine care nu ne apartin si credem ca avem timp sa le reparam. Ruinam in jurul nostru tot ceea ce-am construit crezand ca timpul e al nostru si ca o putem lua oricand de la capat. Si aflam prea tarziu ca nu putem.

Visam s-ajungem la pensie ca sa ne jucam cu nepotii, dar n-avem timp pentru propriii nostri copii. Muncim pe rupte ca sa platim un after-school si le cumparam fericirea cu un PS4. Dar spunem “nu” timpului pe care ar trebui sa-l petrecem cu ei si pierdem ceva ce nu vom mai avea niciodata. Cerem timp liber exact de la cei care ar merita sa-l aiba pe tot.

Suntem calaii propriilor noastre vieti pentru ca n-avem timp sa traim.

 

Sursa: mihaivasilescublog.ro

Comentarii

comentarii

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

More in Dezvoltare Personala

To Top